La 1 septembrie 1919, Stan Vidrighin devenea primarul Timișoarei, la scurt timp după instaurarea administrației românești în oraș. Avea să fie primul primar român al Timișoarei după Unirea Banatului cu România.
Născut în 1876, la Rășinari, Vidrighin a fost inginer și și-a legat o mare parte din activitatea profesională de Timișoara. Înainte de a ajunge primar, lucrase în administrația tehnică a orașului și se implicase în proiectele de canalizare și alimentare cu apă. Pentru documentarea acestor proiecte a făcut călătorii de studiu în mai multe orașe europene, printre care Dresda, Berlin, Hamburg, Köln, Strasbourg, Karlsruhe și Londra.
Ca primar, Vidrighin a continuat proiectele de modernizare și reorganizare a orașului, în domenii precum apa, canalizarea, gazul, electricitatea și transportul public. Primul său mandat a durat până la 30 aprilie 1921, iar în 1922 a revenit pentru un al doilea mandat, până la 31 august.
Un alt proiect important la care a contribuit a fost înființarea Școlii Politehnice din Timișoara, demers început alături de matematicianul Traian Lalescu. Școala a fost înființată în 1920, iar Vidrighin a devenit ulterior rector.
După plecarea din Timișoara, și-a continuat activitatea la București, unde s-a ocupat de proiecte privind alimentarea cu apă, canalizarea și electricitatea. A ajuns ulterior director general al Poștei și al Căilor Ferate Române. A murit în 1956, la București.
Astăzi, memoria lui Stan Vidrighin este prezentă și în spațiul public al Timișoarei. Pe Aleea Personalităților din Parcul Central se află bustul său, realizat de sculptorul Ștefan Călărășanu și inaugurat la 3 august 2009. Unul dintre marile bulevarde ale orașului îi poartă, de asemenea, numele.
1 septembrie 1919 – o dată importantă în istoria Timișoarei și începutul mandatului unuia dintre oamenii care au contribuit la transformarea orașului într-unul modern.
