Șmecherul poate fi descris mai simplu ca un descurcăreț ce evită situațiile complicate cu ușurința cu care iese gîsca din apă. Adică fără să pățească mai nimic și fără să se ude. Sau după o definiție mai academică este individul „care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli”.
Dacă e să dăm crezare unor legende (ce ar putea fi adevărate) același șmecher ce acum în zilele noastre este un mic descurcăreț ce poate fi văzut cu simpatie dacă nu trece de anumite limite, cu ceva timp în urmă era de fapt un specialist ce stăpânea o meserie onorabilă și mult căutată.
Cuvântul „șmecher” (și ocupația alăturată termenului) vine de la faptul că podgorenii din părțile Olteniei care aveau vii întinse cu producție de bună calitate au angajat câte un specialist în degustarea vinurilor. Ar putea fi un oenolog al acelor timpuri apuse. Omul ce știa să distingă subtilele arome ale vinului de soi și găsea cu ușurință orice încercare de contrafacere a licorii.
Cum în germană cuvântul „schmecken” înseamnă a avea gust, a fi bun la gust, s-a ajuns ca specialistul respectiv, pe care nu îl puteai păcăli cu vin prost ori îndoit peste măsură cu apă să fie numit „şmecher”, adică un individ isteţ, imposibil de fraierit de podgorenii puși pe căpătuială ieftină. El era cu mintea limpede și simțurile ascuțite. Acești „șmecheri” cu știința vinului bun nu erau nicidecum simplu bețivani de ocazie ci meșteri cu experiența vinificației și a băuturilor de calitate. Foarte posibil ca ei să fi venit din Ardeal și din viile celebre de acolo. Poate că erau sași ori chiar români ce cunoșteau limba germană. De aici și numele german cu care era cunoascută meseria lor.
Poveastea spune că era o vreme când saşii din Siebenburgen (TransilvaniA), treceau Carpaţii pentru schimburi comerciale şi ajungeau şi în zona Drăgăşanilor, de unde cumpărau vin. Ofereau la schimb articole de meşteşugărie, pe care saşii le produceau de o calitate recunoscută în toată Europa.
Oltenii erau cunoscuți pentru unele apucături comerciale cam necurate și au găsit repede un mod facil să-i păcălească pe negustorii saşi. Le dădeau să mănânce, apoi le serveau vinul cel mai tare pe care-l aveau. Cum saşii nu erau obişnuiţi cu acea băutură, se ameţeau repede, iar când începeau tranzacțiile pentru preţul produselor, erau aproape beţi şi nu mai reuşeau să vândă la preţ bun.
Pe când cumpărau vinul, oltenii le dădeau să guste şi din ăla şi din celălalt şi imediat negustorii saşi se chercheleau la loc. Când încărcau vinul târguit, pe lângă faptul că era cumpărat la un preţ mult peste cel obișnuit, vinul bun era înlocuit cu cel mai rău zaibăr şi tulburel. Când ajungeau acasă, își dădeau seama că negustorii saşi erau păcăliţi: vindeau ieftin produse de calitate şi cumpărau vin scump și prost.
Mai trebuie spus că și așa numitul zaibăr pe care-l laudă oltenii peste măsură este de fapt un vin de calitate îndoielnică a cărui nume are de asemenea legătură cu limba germană. Dar despre acest aspect vom mai vorbi cu un alt prilej.
Așa a apărut meseria de „Smecken”, care îi însoțea pe negustorii saşi spre podgoria Drăgăşani pentru a face schimb de produse şi pentru a aduce vin în Transilvania.
După ce saşii se îmbătau, intra în joc „Der Schmecken”, „cel care gustă”. Toţi îl respectau şi nici unul nu-i ieşea din vorbă. Dintre toţi el era singurul care nu punea strop de băutură în gură în afara unui păhărel micuț ce era apoi scuipat jos în praful drumului. Acesta negocia și stabilea preţul de vânzare a produselor meşteşugăreşti și tot el gusta vinul şi fixa preţul de cumpărare. Oltenii i-au spus „șmecher” și au înțeles că el este cel care nu poate fi păcălit. Dacă e să facem o apropiere de comerțul actual șmecherul era de fapt un merceolog ce cunoște mersul pieței, valoare mărfurilor dublat de cunoștiințe bune de specialist viticol.
Adică, după cum am mai arătat un adevărat eonolog pe timpurile când acest termen nu era cunoscut pe dealurile oltenești. Cu timpul acești șmecheri au format o breaslă de oameni bine specializați în comerțul cu vinuri ce respectau o onoare a meseriei și ofereau sfaturi pertinente despre vinuri.
Din păcate cu trecerea timpului termenul de șmecher a căpătat o conotație negativă și acum înseamnă exact opusul definiției inițiale.
