Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a făcut publică, joi, motivarea deciziei definitive privind conflictul de interese al lui Dominic Fritz, în urma căreia a rămas fără mandatul de primar al Timişoarei. Instituţia transmite că Dominic Fritz ar fi a acționat „conștient și deliberat” atunci când a semnat un document administrativ care putea aduce beneficii unei persoane care îi finanțase campania electorală.
Vă amintim faptul că ANI a susţinut că Dominic Fritz s-a aflat în conflict de interese administrativ, deoarece fostul primar al Timişoarei a aprobat, în noiembrie 2020, un PUZ în beneficiul lui Răzvan Negrişanu, consilier local USR, care îl împrumutase în campania electorală din acel an cu suma de 25.000 de lei.
În timpul procesului, Dominic Fritz s-a plâns că interdicţia de a mai ocupa o funcţie publică pe o perioadă de trei ani este una deosebit de severă şi i-ar afecta cariera politică.
ICCJ recunoaşte că impactul interdicţiei asupra lui Dominic Fritz este „este unul real şi sever”. Însă judecătorii menţionează că interdicţia operează pe o perioadă limitată de timp, iar Dominic Fritz poate munci în mediul privat.
„Cu toate acestea severitatea impactului nu rezidă exclusiv în imposibilitatea temporară de a candida la o funcţie eligibilă. Această imposibilitate constituie o consecinţă inerentă şi previzibilă pentru orice persoană care, exercitând o funcţie publică eligibilă, acţionează în condiţii de conflict de interese. Interdicţia prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 este limitată în timp şi nu îngrădeşte dreptul la muncă al recurentului, care îşi păstrează posibilitatea de a desfăşura activităţi profesionale în mediul privat, precum şi în funcţii din domeniul public ce nu implică depunerea declaraţiilor de avere şi de interese potrivit art. 1 din lege. Impactul, deşi sever sub aspect politic şi al carierei elective, nu atinge, aşadar, acel nivel de gravitate excepţională care, în concepţia CJUE, ar putea justifica, în conjuncţie cu absenţa oricărei gravităţi a faptei, înlăturarea sancţiunii„, a explicat ICCJ.
De asemenea, magistraţii consideră că Dominic Fritz a acţionat „conştient şi deliberat” atunci când a aprobat PUZ-ul lui Răzvan Negrişanu.
„Contrar susţinerii recurentului că fapta ar fi lipsită de orice element de gravitate, Înalta Curte reţine că acesta a acţionat în deplină cunoştinţă a calităţii sale de debitor faţă de creditorul beneficiar indirect al actului, calitate declarată public în declaraţia de avere. Această cunoaştere distinge în mod fundamental situaţia sa de cea a unui ales care nu putea cunoaşte existenţa conflictului. Recurentul nu a semnat referatul din eroare ori ca urmare a unei proceduri automate, ci, conform propriei mărturisiri, pentru a asigura continuitatea procedurii, ceea ce denotă o decizie conştientă şi deliberată. Împrumutul electoral generează o dependenţă personală şi politică de intensitate superioară unei datorii comerciale obişnuite, creditorul fiind cel care a finanţat campania prin care recurentul a ajuns în funcţia publică pe care era chemat să o exercite cu imparţialitate. Abţinerea creditorului de la vot, pe temeiul propriului conflict de interese, confirmă realitatea şi intensitatea interesului patrimonial în cauză. Aceste elemente, privite în ansamblul lor, exclud încadrarea faptei în ipoteza comportamentului lipsit de orice element de gravitate„, sunt argumentele invocate de judecători în respingerea poziţiei lui Dominic Fritz.
Mai mult, magistraţii consideră că un primar de municipiu îşi asumă, prin acceptarea mandatului, exigenţe de conduită superioare celor aplicabile persoanelor care nu exercită funcţii publice, iar actele sale sunt supuse unui control public intens.
„Aplicând aceste principii în speţă, Înalta Curte reţine că recurentul era ţinut să manifeste o vigilenţă sporită în privinţa oricărei situaţii apte să creeze măcar aparenţa unui conflict între interesul public şi interesul său personal. Semnarea unui referat de aprobare a unei documentaţii elaborate de societatea în care îşi desfăşura activitatea creditorul său electoral – la numai două zile lucrătoare după preluarea mandatului – crea, în mod evident, o asemenea aparenţă de părtinire, perceptibilă de orice observator obiectiv, indiferent dacă recurentul a fost ori nu, în realitatea sa subiectivă, influenţat de raportul de creditare. Tocmai această aparenţă, iar nu dovada unei influenţări efective, constituie obiectul de protecţie al normei de integritate. Susţinerea recurentului că fapta sa ar avea o semnificaţie juridică practic nulă întrucât nu ar fi produs un folos concret dovedit ignoră această dimensiune esenţială: în materia integrităţii, atingerea adusă încrederii publice prin crearea unei aparenţe de părtinire constituie ea însăşi vătămarea pe care norma o sancţionează, independent de producerea unui prejudiciu material. Acest element confirmă, aşadar, concluzia că fapta recurentului nu este lipsită de orice gravitate: dimpotrivă, prin crearea unei aparenţe de părtinire într-un context de maximă vizibilitate publică şi prin atingerea adusă încrederii cetăţenilor în imparţialitatea exercitării funcţiei de primar, fapta prezintă un element de gravitate intrinsec, decurgând din însăşi natura valorii sociale ocrotite de normele de integritate”, consideră Înalta Curte.
