Încâlcite sunt căile politicii românești din ultimele trei decenii. Nici măcar Timișoara (ce părea un far al democrației autohtone) nu mai face notă discordantă când e vorba de ciudățenii administrativ-politice.
Ca o reacție la degradarea nivelului de implicare al edililor în treburile obștei, timișorenii au ales cu două scrutinuri în urmă un tânăr ce promitea multe, deși nu prea se știa mai nimic despre el. Dominic Fritz a venit pe valul crescând al unui USR ce pretindea că va face totul altfel (mai bine) și mult mai transparent. A promis multe în campania electorală pe care, unii o mai țin minte, a început-o cu luni de zile, mai bine zis cu aproape un an în avans, înaintea altor concurenți. Adică a păcălit startul așa cum tot mai des caută să-și păcălească concitadinii. Și de cele mai multe ori îi cam iese.
Multă lume a crezut că va aduce un suflu nou de corectitudine teutonică în administrația locală. Eroare! Tânărul occidental s-a metamorfozat foarte repede într-un balcanic cu nimic mai deosebit de un Brânzovenescu, ca să nu spunem chiar un Cațavencu actualizat.
Dacă în primul său mandat domnia sa a promis mai puține și a realizat câte ceva, totul s-a schimbat în al doilea mandat. Vorbele mari și zornăitoare devin tot mai mari, iar rezultatele vizibile în urbe tot mai mici.
Mirajul politicii dâmbovițene este tot mai atrăgător. Edilul-șef al Timișoarei pierde tot mai mult timp în capitală pentru mărunte treburi politicianiste de partid și acordă din ce în ce mai puțină atenției administrării orașului căruia i-a smuls încrederea.
Fostul oraș al florilor devine pe zi ce trece un oraș-pârloagă cu mari suprafețe de imaș părăsit, cu iarbă arsă de soare și cu ambrozie la doi pași de buricul cetății. Cine trece prin Parcul Rozelor poate depune mărturie că suntem tot mai departe de civilizația urbană necesară. Este doar un mic exemplu la îndemâna oricui. Tot în apropiere se află și fostul ștrand Termal. Cu un an în urmă a avut loc o lovitură de forță de preluare a obiectivului după un „asediu” de tip militar. Oamenii creduli au crezut că se va face ordine în acel loc. Greșeală! Nu s-a întâmplat nimic notabil la ștrand. Doar bălăriile sunt ceva mai mari.
Despre prezența la muncă a edilului-șef ar fi multe de spus. Biroul de pe bulevardul Loga este mai tot timpul gol. De fapt, nici nu poate fi altfel. Politicianul Fritz se află în tot soiul de delegații mai mult sau mai puțin întemeiate, ba în Germania (de…! patria îl cheamă) sau mai nou pe la București, unde se amestecă în politica mare. Acolo face și desface guvernări, propune miniștrii de parcă nu ar fi destui atârnători și așa în capitală. Mai un primar de provincie lipsea ca să fie circul complet.
Recent, o poziție hotărâtă a luat consiliera locală Roxana Iliescu. Dânsa a cerut să vadă pontajul zilelor lucrate de Dominic Fritz. Evident, a fost refuzată cu argumente din cele mai puerile. Numărul zilelor lucrate de primar sunt un secret bine păzit. În cel mai bun caz, se vor declasifica actele respective peste 60 de ani.
Iată aici chiar cele scrise de doamna consilier despre demersul său legitim:
„Prezența primarului Dominic Fritz la locul de muncă, ținută la secret!
Te interesează prezența primarului Dominic Fritz la locul de muncă, spre exemplu, in intervalul ianuarie- iulie 2025?! Ghinion, nu este informație de interes public.
In virtutea faptului că există un interes real si legitim al multor timișoreni referitor la exercitarea funcției de primar de către DF, tradus în timpul efectiv, cel puțin teoretic, pe care il alocă primarul problemelor orașului nostru, am avut îndrăzneala să formulez o Cerere primăriei Timișoara in acest sens.
Astfel, am solicitat să mi se comunice următoarele, raportat la intervalul 01.01.2025-18.07.2025:
1)Interval si numărul de zile de concediu de odihnă;
2)Interval si numărul de zile de odihnă fără plată;
3)Interval si numărul de deplasări interne;
4)Interval si numărul de deplasări externe.
Foarte pe scurt, NU am primit răspuns la niciunul din punctele de mai sus.
In locul unui exercițiu de transparență ce ține până la urmă de activitatea propriu-zisă a primarului, m-am trezit cu o polologhie care justifică refuzul de transmitere a informațiilor solicitate.
Așadar, cu privire la deplasările externe pentru exercitarea unor atribuții stabilite de lege, căutați pe site-ul primăriei rapoartele, iar pentru cele efectuate in alte scopuri, hai pa, nu-i treaba noastră.
Pentru deplasările interne, iar am îndrăznit prea mult si mi se comunică răspicat că între Consiliu Local si Primar nu există raporturi de subordonare (?!).
Referitor la concediu de odihnă precum si alte tipuri de concediu, aflați că în interpretarea reprezentanților PMT, acestea nu sunt informații de interes public si mai mult decât atât, interferează cu datele cu caracter personal.
Acum, în ciuda faptului că nu avem o reprezentare clară a zilelor bifate de primar la locul de muncă, din păcate pentru Dominic, realitatea NU poate fi ascunsă in spatele unui răspuns mai mult sau mai puțin motivat pe temeiuri legale incidente. Dincolo de o interpretare a normelor legale care își au aplicabilitate in speță de față, rămâne dimensiunea MORALĂ. Si mai rămâne ceva: realitatea! Realitatea faptului că de când si-a preluat noul mandat, pe primarul Fritz il vezi mai des prin Bucuresti. Mai des in conferințe de presă ținute la sediul USR din București decât la conferințe de presă ținute la sediul primăriei Timișoara. Mai des in studiouri tv din București, la sediul USR, decât la sediul primăriei sau pe teren in Timișoara, preocupat de bunul mers al lucrurilor din orașul nostru.
PS Faptul ca primarul Timișoarei vine in oraș două-trei zile si filmează mai multe reel-uri, distribuite etapizat in perioada următoare, nu înseamnă că se află la muncă. De altfel, in ultimele 10 zile, comunicatele primăriei au venit toate cu declarații ale lui Dominic Fritz, in condițiile in care acesta este oficial în concediu de odihnă.”
